Google Consent Mode v2 pe înțelesul tuturor

Consent Mode este mecanismul prin care Google află ce a decis vizitatorul dumneavoastră. Versiunea a doua este obligatorie din martie 2024 pentru oricine folosește produsele publicitare Google cu trafic din Spațiul Economic European. Iată despre ce este vorba, fără jargon.

Ce problemă rezolvă

Înainte de Consent Mode, bannerul avea o singură alegere brutală: fie lăsa etichetele Google să se încarce, fie le bloca de tot. Blocarea însemna că Google nu vedea absolut nimic — nicio conversie, niciun fel de date despre audiență, o gaură în rapoarte. Consent Mode înlocuiește întrerupătorul cu o conversație: etichetele se încarcă întotdeauna, dar li se spune ce au voie să facă.

Cele patru semnale

Bannerul trimite patru indicatori, fiecare permis sau refuzat:

• analytics_storage — are voie Analytics să stocheze ceva în browser, de exemplu identificatorul vizitatorului.
• ad_storage — are voie publicitatea să stocheze ceva; de asta depinde remarketingul.
• ad_user_data — pot fi trimise datele colectate către Google în scopuri publicitare.
• ad_personalization — pot fi folosite pentru personalizarea reclamelor și construirea audiențelor.

Ultimele două au fost adăugate în versiunea a doua și tocmai din cauza lor o configurare veche nu mai este suficientă.

De ce un refuz nu vă golește rapoartele

Când vizitatorul refuză, etichetele rămân încărcate, dar încetează să scrie în browser. Google primește în schimb un „ping fără cookie”: un semnal fără identificator, care spune că s-a întâmplat ceva. Apoi Google reconstituie statistic partea lipsă, pornind de la vizitele cu consimțământ, și acoperă golurile din conversii.

Concluzia practică merită spusă direct, pentru că este opusul temerii obișnuite: un banner configurat corect, cu Consent Mode, pierde vizibil mai puține date decât unul care pur și simplu blochează Google. Refuzul nu este tăcere, este anonimat.

Starea implicită și greșeala principală

Ordinea contează aici mai mult decât orice altceva. Refuzurile implicite trebuie stabilite înainte să ruleze orice etichetă Google — de primul script de pe pagină. Dacă etichetele se încarcă întâi, iar starea consimțământului vine după, prima cerere a plecat deja cu acces complet la stocare, iar rostul întregului exercițiu s-a pierdut odată cu cerința.

A doua greșeală, mai discretă, este stabilirea valorilor implicite pentru regiunea greșită sau uitarea completă a regiunii, astfel încât vizitatorii din SEE primesc valoarea permisivă gândită pentru toți ceilalți.

Cum vă dați seama că funcționează

• Deschideți site-ul într-un profil de browser curat și urmăriți cererile de rețea înainte de a răspunde bannerului. Cererile Google trebuie să poarte parametrii de consimțământ, iar cookie-ul de analiză să nu existe încă.
• Refuzați și verificați că cererile continuă, dar nu apare niciun cookie cu identificator.
• Acceptați și verificați că starea se schimbă și cookie-ul se scrie.
• În Google Tag Assistant, starea consimțământului se vede pentru fiecare etichetă, înainte și după răspuns.

Unde se încadrează ConsentKit

Clientul scrie refuzurile implicite înaintea tuturor etichetelor, actualizează toate cele patru semnale în momentul răspunsului și păstrează acel răspuns. Pentru cazul obișnuit nu este nimic de configurat: puneți linia prima, deasupra celorlalte scripturi, iar ordinea se rezolvă de la sine.

Valabil la septembrie 2026. Google își schimbă din când în când detaliile propriilor cerințe; cele patru semnale și regula privind ordinea sunt părțile care au rămas stabile.

Nu sunteți sigur că actuala configurare trimite semnalele la momentul potrivit? Verificarea gratuită de mai jos arată ce încarcă paginile dumneavoastră și în ce ordine.